Catalin Ionita – Senior First Officer, Boeing 777 Emirates

Share
| Scris de: Teodor Stefan | 09-11-2013

alt

La doar 28 de ani Cătălin Ioniță este Senior First Officer (copilot) pe Boeing 777 și are la activ 500 de ore de zbor alături de Emirates, companie pentru care lucrează de un an. În premieră pentru România, Cătălin a povestit pentru Aeronews.ro și Mihaijurca.ro cum “s-a transferat” de la Blue Air la Emirates.

NOTA: Preluarea informațiilor din acest interviu se poate face doar cu menționarea sursei – www.aeronews.ro

Cum ai ajuns la Emirates, una dintre cele mai respectate companii aeriene pe plan mondial?

Trebuie să vă spun că aviația este o trăsătură de familie. Tatăl meu a fost cu viziunea, el fiind și pilot la Jet Airways (India) pe ATR după ce a activat la TAROM pe Airbus A310. Cât despre fratele meu, el este comandant la Blue Air. Am terminat liceul și la un an după aceea am dat la Academia de Aviație. Știi cum e cu matematica și fizica, dacă nu dădeam atunci, într-un an de zile se cam duc. Eu vroiam avioane, dar nu mai era promoția, așa că m-am dus la elicoptere. Mai bine decât nimic, nu? Spre surprinderea mea, faptul că m-am dus spre elicoptere a fost una dintre cele mai inspirate decizii luate până acum. Prima dată am zburat pe Eurocopter 120 Bravo și Eurocopter 155. Am mai dat și la Politehnică, în același timp. Am fost acceptat la ambele, am mers în paralel vreo trei ani de zile, până am terminat Academia, după care m-am angajat la Blue Air. Așa am făcut trecerea de la elicoptere la avioane, au fost și multe accidente de elicopter în perioada respectivă și am considerat că este mai bine așa.

La Blue Air m-am angajat pe 1 decembrie 2007 și am plecat de la ei în noiembrie 2012. Primii 2-3 ani au fost extraordinari, atât din punct de vedere al colegilor pe care i-am avut, cât și al oamenilor cu care am colaborat. A fost o atmosferă frumoasă, relaxantă, am multe amintiri plăcute din acea perioadă. Ce m-a determinat să plec? În primul rând, instructorii de la Blue Air au plecat, unii în țară, alții în afară. Apoi începuse și declinul economic și nu eram sigur cum se prefigurează lucrurile la companie. În aceste condiții, eu nu mă mai regăseam acolo și am decis să fac o schimbare. În momentul în care am împlinit 2000 de ore de zbor pe Boeing 737 la Blue Air (până am intrat la Emirates am acumulat 3000 de ore) am zis: “Asta e, vreau altceva!” Din momentul în care am aplicat online la Emirates și până am terminat training-ul a durat doi ani și jumătate.

alt

Interviul la Emirates a constat în două părți: prima, la Londra – pe simulator, și a doua – în Dubai. După ce am aplicat online am primit, la un moment dat, un email de la Emirates ca între datele X și Y să ma prezint la Londra pentru probele pe simulator. Nu i-am spus nici mamei, nici tatălui, practic nu a știut nimeni. M-am dus relaxat și încrezător în mine. Am nimerit la interviu cu încă doi piloți, un belgian și un norvegian, unul dintre ei fiind pe 757 UPS, dacă îmi amintesc bine. Foarte aroganți, se uitau la mine cu un aer de superioritate. Nu le-am dat atenție. Ne-au întrebat care vrea să fie primul la simulator, așa că m-am oferit, ceilalți doi ezitau. Comandantul care ne evalua era un tip super OK. În plus, am avut și noroc că am picat pe subiect, adică m-au testat pe Boeing 737. Exact tipul meu de avion pe care am zburat în ultimii 4 ani de zile. Puteam să mai nimeresc pe Boeing 777 sau pe Airbus A330. Mi-au dat să fac un tur de pistă: am decolat în două motoare, ne-am oprit la 1500 de picioare (457 metri), viraj dreapta, apoi am aterizat. Totul a decurs perfect, fără pilot automat, fără autothrottle, a fost un zbor “curat”. A doua probă: cedare de motor la decolare, am luat-o într-o parte, a trebuit să fac un PA (anunț către pasageri), după care am efectuat un radial către un VOR. Apoi am venit, m-am configurat și am aterizat. Comandantul m-a felicitat, mi-a zis ca totul a decurs bine, dar mi-a spus că trebuie să mai lucrez puțin la engleză. Cât despre ceilalți doi piloți, au picat. Dar nu din cauza mea, ci din cauza faptului că nu au fost pregătiți. A contat și atitudinea, cât de calm am fost și alte aspecte, cei de la Emirates s-au uitat foarte atent și la aceste detalii.

Am ajuns acasă, le-am spus alor mei, m-au felicitat. O lună mai târziu, în decembrie, am primit alt email de la Emirates prin care îmi spuneau că mă așteaptă în Dubai între 15 februarie și 15 martie pentru a doua etapă a interviurilor. La Blue Air toată lumea știa că am luat interviul de la Londra. Și, ca să vezi cum sunt oamenii, nu toți s-au bucurat pentru mine. Eu am fost cinsitit cu ei: “Vreau concediu în perioada respectivă pentru că ma duc la interviu.” Nu am făcut nici o ghidușie, nu m-am ascuns, am fost onest cu ei. Ce crezi că mi-au făcut? Nu au vrut să-mi dea concediu. Mai mult, mi-au pus simulator în perioada dorită de mine, ca să nu-l pot schimba! M-am dus la directorul de zbor, i-am spus ce se întâmplă, i-am arătat și email-urile trimise în care îi rugam, etc. Omul a fost foarte OK, m-a ajutat, astfel că am făcut schimb și m-am prezentat în Dubai.

Interviurile de acolo au durat 6 zile, dificile și foarte obositoare. Cred că am slăbit 4 kg în acea săptămână. În fiecare zi aveam câte un interviu, am fost intervievat față în față de vreo 7 persoane de la Emirates care m-au întors pe toate părțile. În ultima zi, când trebuia să primesc răspunsul, tensiunea a atins cote maxime. Mă uitam pur și simplu în gol, priveam telefonul și așteptam să sune. La un moment dat, a sunat. Am răspuns și am auzit cuvintele: “Mr. Ioniță, I have good news for you! Felicitări, ați fost acceptat la Emirates!” Am început să plâng, m-am descărcat. Îți dai seama că dacă picam nu dădea prea bine. Nici printre foștii mei colegi, nici cu familia, prieteni, etc. A fost un test greu pe care am zis că trebuie să-l trec, cu orice preț. Și am reușit! După ce m-am mai calmat l-am sunat pe tatăl meu, care era în India, și i-am spus. Aproape să facă atac de cord, mai ales că nu i-am zis despre interviurile din Dubai și că m-am dus acolo. M-a felicitat și mi-a spus că este mândru de mine. Apoi m-a sunat mama (inginer chimist, noi îi spunem “Doamna de Fier”), care aflase între timp de la tata ce am realizat, aproape plângea de bucurie.

alt

Ce avioane și ce elicoptere ai pilotat până acum?

Cessna 172, Eurocopter 120B, Eurocopter 155, Piper PA-34 Seneca, Boeing 737 și Boeing 777, atât versiunea de pasageri, cât și varianta 777F (cargo).

Care a fost cel mai greu moment, în timpul zborului, până acum la Emirates?

Plecam de la Bangkok spre Sydney. Era un nor de furtună foarte mare în fața noastră, dar pe radar nu părea să fie cine știe ce. Eu controlam avionul în momentul respectiv. Pe măsură ce ne apropiam de el i-am spus comandantului: “Eu fac stânga, să-l evit, e prea mare să ne punem cu el.” L-am evitat prin stânga, dar tot am “mușcat” puțin din el. Iar când a început să tune, să fulgere și să bată vântul cu putere, comandantul s-a uitat la mine și mi-a zis: “Ai luat o decizie bună!” Un alt moment care ne-a pus la încercare a fost în timpul zborului Dubai – Shanghai. Zburam pe un culoar lat de vreo 60 de mile (96 km), în stânga aveam piscurile din Himalaya și în dreapta, o furtună cum rar am văzut. Cerul era negru-negru, iar radarul nostru, roșu tot! Noi zburam la FL350-370 și tot vedeam cum norii amenințători din dreapta vin spre culoarul nostru, împinși de vânt. Până la urmă am deviat în stânga, doar că munții fiind atât de înalți puteam să dăm de rotori, ceea ce ar fi însemnat turbulențe. Atunci am deviat cel mai mult în viața mea, cam 80 de mile (128 km).

alt

S-a întâmplat să nu te înțelegi cu controlorii de trafic aerian din anumite țări?

Da, au fost situații de genul ăsta. În Brazilia, de exemplu. Nu știu cum înțeleg controlorii de acolo să vorbească engleza, ce cuvinte folosesc, dar cu greu comunici cu ei. Și ar mai fi China, iarăși am avut niște dificultăți în a mă înțelege cu ei. În Europa nu am probleme cu controlorii de trafic aerian, eu zburând spre multe destinații europene cât am fost la Blue Air. Mai mult decât memorie vizuală noi, piloții, avem memorie auditivă. Auzi un accent și îți rămâne întipărit, astfel că imediat ce vorbești cu turnul de control respectiv te înțelegi cu ei. Chiar și cu rușii comunic bine.

Dacă ai face un clasament al piloților de linie, pe lângă românii noștri ce alte nații ar excela?

Nu aș putea să fac un clasament exact pentru că aici intervin mai mulți factori. Școala pe care au urmat-o, temperamentul lor (ca națiune), caracterul omului respectiv, filozofia companiei pentru care lucrează, etc. Piloții germani sunt recunoscuți ca fiind calculați, exacți, riguroși. Pe de altă parte, piloții români sunt foarte creativi și găsesc soluții inspirate în situații anormale, când apare ceva neprevăzut.

alt

Cum arată o zi din viața ta ca pilot?

Cu puține excepții, în seara dinaintea cursei îmi pregătesc totul: cămașa, costumul, îmi pun tag-urile, zici că sunt Robocop. Îmi place să le am aranjate pe toate pentru că astfel pot dormi în plus dimineața. Înaintea fiecărui zbor șoferul vine să mă ia cu două ore și 15 minute înaintea cursei. În general eu mă trezesc cu 3 ore – 3 ore și 10 minute înainte să decolez. Mă trezesc, pun cafeaua la foc, intru în duș și până ies s-a făcut și cafeaua. Beau cafeaua în timp ce mă îmbrac și fumez trei țigări. După care plec. Ajung la aeroport, fac formalitățile necesare, briefing-ul și mă urc în avion, unde ma ocup de checklist-uri, etc. La destinație, layover-ul (timpul petrecut acolo până la următoarea cursă) este de minim 24 de ore.

Care a fost cel mai lung zbor de până acum la Emirates, fără escală?

Dubai – Sao Paulo. 15 ore și 15 minute la dus, respectiv 14 ore și 10 minute la întoarcere. Evident, am fost două echipaje la bordul aeronavei și ne-am schimbat. În aceste condiții, îți dai seama că zborurile de 4,5 ore până la București, atunci când vin acasă, mi se par o plimbare în parc.

alt

Ce alte avioane ți-ai dori să pilotezi?

Fiecare pilot susține că avionul pe care a zburat este cel mai bun. Chiar dacă am zburat până acum pe Boeing 737 și 777 (mă refer la cursele de linie), mi-ar placea să pilotez și un Airbus A320 sau noul A350, să văd ce feeling îți oferă fiecare.

Ce sfaturi le dai celor care vor să devină pilot?

Sunt două perspective din care poți privi lucrurile. Dacă vrei să devii pilot doar pentru că este cool sau pentru că ai văzut ce face Denzel Washington cu avionul în filmul “Flight”, mai bine te lași. Dacă însă ești pasionat de aviație și vrei să trăiești din meseria de pilot, să-ți urmezi visul, atunci trebuie să fii pregătit să faci numeroase sacrificii. Să stai departe de familie, de prieteni, să muncești mult, să nu-ți pierzi cumpătul în situații dificile, etc. Și le mai recomand ceva: dacă au posibilitatea, să facă școala în afara României. Este mult mai eficient acolo și termini mult mai repede, fără bătaie de cap. La noi, cunoști situația: birocrație, nepotisme, etc. Ajungi să faci aici în trei ani de zile ceea ce în afară ai face într-un an. În plus, acolo ai altă deschidere după ce ai terminat cursurile.

Multumim frumos, sa ai parte de cat mai multe zboruri line!

Află pe Mihaijurca.ro care sunt destinațiile favorite ale lui Cătălin, ce îi lipsește cel mai mult în Dubai, ce hobby-uri are și dacă se bucură de o trecere mai mare în fața fetelor pentru că este pilot.

alt

alt

alt

alt

 

Share