Intrebati orice pasionat de aviatie care este cel mai tare loc de spotting din lume si raspunsul va fi, unanim, St. Maarten. In iunie am zburat cu Air France la SXM, unde am petrecut 4 zile memorabile definite de jet blast, approach-uri low si senzatii de neuitat.

Informatiile, fotografiile si clipurile din acest material pot fi preluate doar cu citarea sursei, www.aeronews.ro

DOAR TU SI EL. Fata in fata.
Este clipa pe care ai asteptat-o luni, poate chiar ani. Momentul la care te gandesti inca de cand ai vazut prima fotografie cu locul asta sau primul clip pe YouTube. O confruntare din care doar unul poate iesi victorios: tu sau el. Persoanele din jur, desi vocifereaza bucuroase si alearga din toate partile spre locul in care te afli, dornice sa incerce senzatiile oferite de jet blast, trec pe planul secund. Vocile lor se estompeaza si te concentrezi asupra unui singur lucru: jumbo jet-ul care ruleaza incet, dar sigur, spre tine. Un Boeing 747-400 KLM in toata maretia lui.

alt

Il privesti “in ochi”, te uiti la geamurile cockpit-ului si te intrebi ce gandesc pilotii. Ce sanse ai impotriva lor? Privirea iti aluneca apoi spre cele 4 motoare, gata sa aspire totul in calea lor. Te gandesti la puterea dezvoltata si iti dai seama ca micile obiecte aspirate ar iesi prin spate la fel cum o coala de hartie iese dintr-un taietor. Franjuri. Vizualizezi apoi aripile, cu o anvergura de 64,4 metri, si realizezi ca nu degeaba 747 este supranumit “Queen of the Skies”. Are o prezenta ce nu poate fi ignorata, chiar si la 44 de ani dupa introducerea in serviciul comercial. De fapt, lucrul asta cu prezenta scenica nu prea te ajuta avand in vedere ca urmeaza sa te confrunti cu el. Incerci totusi sa-ti pastrezi calmul, bucurandu-te ca esti acolo si ca ai ocazia sa faci nebunia asta.

alt

La St. Maarten, widebody-urile A330, A340, B747, B767 si B777 nu folosesc calea obisnuita de rulare, utilizata de celelalte avioane, pentru ca nu incap. Dupa ce fac pushback-ul de la terminal, ele intra pe pista la mijlocul acesteia si ruleaza pana in capat, unde intorc la 180 de grade. Fix asta face acum si jumbo jet-ul din fata mea. S-a apropiat si mai mult de locul in care ma aflu, adica plaja Maho. N-am mai fost niciodata atat de aproape de un 747 care se pregateste de decolare – exceptand cazurile in care am zburat cu el. Doar soseaua cu doua benzi separate de o bordura inalta, cele doua garduri de protectie (pana acum un an sau doi era doar unul, imi spunea un localnic) si cativa zeci de metri ma separa de Boeing-ul 747-400 KLM. Copilotul ne face cu mana si zambeste, salutand spotterii veniti din toate colturile lumii, dupa care se concentreaza asupra task-urilor pe care le are de indeplinit inaintea decolarii.

alt

Pentru ca nu am de ales, ma concentrez si eu. Aeronava nu s-a pozitionat inca pe centrul pistei, asa ca mai am cateva secunde sa ma pregatesc. Arunc o privire in spate si incerc sa calculez cat de departe voi fi aruncat de jet blast de indata ce motoarele sunt turate. Plaja Maho nu este foarte lata si prezinta o diferenta de nivel pana la apele azurii ale Marii Caraibilor. O socoteala rapida si imi dau seama ca voi face in curand cunostinta cu ele, alunecand pe panta relativ abrupta care da in mare. Asta daca nu stau ferm pe pozitii. In timp ce foarte multi avgeeks din jur se tin cu ambele maini de gardul care separa strada de perimetrul aeroportului, aleg sa stau unde incepe plaja. Caut in jur un reper solid de care sa ma sprijin. Si il gasesc sub forma unui bolovan iesit partial din nisip. Poate ca am, totusi, o sansa contra jumbo jet-ului si voi “supravietui” pentru a spune povestea fara sa fiu plin de nisip si debusolat in urma tumbelor facute in mare.

alt

Momentul adevarului. Am ajuns in punctul fara intoarcere. Seamana putin cu linistea dinaintea furtunii. Spotterii agatati de gard asemeni unui ciorchine in vita de vie nu mai vocifereaza la fel de tare ca inainte. Probabil isi fac si ei planul de atac. Sau, mai bine zis, de aparare. Motoarele jumbo jet-ului KLM sunt gata sa fie turate si “torc” linistite in asteptarea mesajului “Cleared for takeoff!” venit din turnul de control. Pilotii, banuiesc, se uita unul la altul, zambesc ironic si isi spun satisfacuti: “Inca unii pe care ii aruncam in mare!” O mica pauza, perioada in care timpul sta parca pe loc, si frumoasa nebunie incepe. Zgomotul produs de motoare creste in intensitate pana devine un urlet in toata regula. Un urlet de care nu te poti satura vreodata ca pasionat de aviatie (avgeek).

alt

Simturile se ascut, iar adrenalina atinge cote maxime. Cu corpul usor in diagonala fata de avion, ma imping cu putere cu piciorul stang in bolovan, in timp ce dreptul se afunda in nisip ca o ancora, oferindu-mi sprijin aditional. Inchid ochii fix in momentul in care aerul incins de la motoare, dublat de mirosul specific de kerosen, imi loveste fata. Particulele de nisip si pietricelele din jur, aflate pe sosea sau la extremitatea pistei, devin proiectile in miniatura. Proiectile care lovesc cu putere pielea arsa de soare – asa e cand uiti sa-ti dai cu crema protectoare cu o zi inainte – si ma inteapa ca sute de ace sau zeci de cioburi lansate cu mare viteza.

“Nu trebuie sa ma dezechilibrez, altfel sunt pierdut!” imi repet in timp ce strang iPhone-ul in mana, device cu care inregistrez toata scena. Acum, atat spotterii, cat si motoarele jumbo jet-ului urla din toate puterile, fiecare vrand parca sa acopere tabara adversa. Pe masura ce avionul incepe sa ruleze si se indeparteaza, deschid ochii si vad cum unele persoane din jurul meu – mai tinere sau mai in varsta – zboara efectiv spre apa. Unii de-a dura, altii de-a busilea sau alergand pe propriile picioare, toti impinsi de puterea jumbo jet-ului care se desprinde de sol. Elegant, face celebrul viraj la dreapta in urcare si apoi se pierde in nori. Ce priveliste!

alt

Am reusit sa stau in jet blast-ul unui 747 fara a fi aruncat la pamant. Sau, in cazul de fata, in Marea Caraibelor. Ma bucur alaturi de cei care au rezistat tinandu-se de gard sau aplicand alte tactici stiute doar de ei pe masura ce adrenalina si bataile inimii revin la cote normale. Un sentiment euforic greu de descris in cuvinte, pe care trebuie sa-l incercati macar o data in viata alaturi de senzatiile de dinaintea si din timpul decolarii! Deloc surprinzator, si cei care au fost “invinsi” de jumbo jet s-au bucurat, fețele triste neavand ce cauta la St. Maarten pe celebra plaja Maho.

747-400 KLM a fost doar un episod din seria jet blast-urilor pe care le-am incercat la St. Maarten stand in spatele avioanelor la decolare. Pastrand proportiile, interesante mi s-au parut si jet blast-urile 737 American Airlines si Copa Airlines, MD-83 Insel Air, 757 Delta si US Airways (Boeing-urile 757 mi-au placut in mod special, au motoare puternice), respectiv A320 US Airways. Nu am reusit sa experimentez si jet blast-ul unui A340-300 Air France, avion cu care am zburat pana la St. Maarten si inapoi. Motivul? Marti, in ziua in care aveam de gand sa ne masuram fortele, A340-ul Air France nu a zburat la St. Maarten, cursa nefiind in orar, iar miercuri am decolat la bordul lui. Un motiv suficient de solid pentru a reveni cat de curand la SXM (am planificat deja calatoria) si a va spune cum te simti in jet blast-ul unui Airbus A340.

alt

Bun. Lasam in urma partea hardcore a St. Maarten-ului si trecem la latura soft a destinatiei nr. 1 pentru spotterii de pretutindeni: aterizarile si approach-urile low. Chiar daca nu sunt la fel de intense ca jet blast-urile despre care vorbeam mai inainte, aceste aterizari reprezinta cea mai buna carte de vizita pentru SXM. Este suficient sa cautati pe YouTube “St. Maarten landing” pentru a descoperi numeroase clipuri filmate din diferite unghiuri. Toate au un numitor comun: apele azurii ale Marii Caraibelor, avioanele surprinse pe finala scurta, momentul in care trec peste Maho Beach si contactul rotilor cu pista. In cele 4 zile petrecute la St. Maarten am filmat aterizarile din mai multe unghiuri: de la Sunset Bar & Grill, in timp ce savuram o bere jamaicana Red Stripe (3 dolari) sau cappuccino-ul de dimineata (tot 3 dolari), de pe plaja Maho, cu avioanele trecand fix pe deasupra noastra, sau de langa Sonesta Maho Beach Resort & Casino.

alt

Cele mai intense ni s-au parut aterizarile filmate de pe plaja, in timp ce avioanele “ne aranjau coafura” trecand la cativa zeci de metri pe deasupra noastra. Totul incepe cand privesti orizontul, cautand sa reperezi luminile de aterizare. De indata ce identifici avionul, nu-ti mai iei privirea de la el. Pe masura ce se apropie, te uiti in stanga si in dreapta, cautand parca repere care sa-ti confirme ca stai fix pe mijlocul pantei pe care o va urma. Sunetul valurilor ce se sparg de tarm devine tot mai slab, locul acestuia fiind luat de suieratul motoarelor avionului aflat pe finala scurta. Cu cat numarul motoarelor este mai mare, cu atat senzatiile sunt mai intense. M-am bucurat sa vad si sa fotografiez / filmez MD-uri 83 Insel Air, Boeing-uri 737 si 757 sau Airbus-uri A320, dar cel mai mult mi-au placut A340-urile Air France si jumbo jet-urile KLM. Iarna, in timpul sezonului, va puteti delecta si cu Boeing-uri 767 sau 777. Pe 14 iunie, in prima seara petrecuta la SXM, am filmat si decolarea unui A330 Air Caraibes, avionul trecand peste Maho Beach.

alt

Dincolo de aterizari, decolari si orele petrecute inotand in Marea Caraibelor, St. Maarten m-a impresionat prin deschiderea oamenilor. Am intalnit pasionati de aviatie si in alte destinatii (Londra, Dubai, New York sau Paris), dar la SXM m-am simtit ca intr-o a doua familie. Alaturi de oameni pe care ii cunoscusem cu cateva minute sau ore inainte: Cesare din Italia, Ron din Canada, Daton din Miami, Nicole din Londra, Yannick (localnic) sau Christine din Paris. La St. Maarten, unde pasiunea pentru aviatie este mai presus de orice, nu mai conteaza culoarea pielii, religia, ocupatia, convingerile politice sau varsta. Este suficient sa incepi o conversatie despre avioane sau sa raspunzi unor intrebari venite din partea unora care nu cunosc foarte bine domeniul si restul vine de la sine. Din acest punct de vedere, la SXM am legat niste prietenii frumoase cu oameni de calitate si am petrecut momente de care imi voi aduce intotdeauna aminte cu placere.

alt

Sunset Bar & Grill este locul ideal pentru a face acest lucru, fie savurand o bere rece, micul dejun sau pranzul. Asta pana la caderea serii, cand petrecerile ce au loc in partea olandeza a insulei, unde se afla aeroportul Princess Juliana, sporesc farmecul SXM. Apropo de Sunset Bar & Grill, intr-un colt exista doua boxe la care poti asculta conversatiile dintre turnul de control si piloti. Barul ofera Wi-Fi gratuit, astfel ca puteti posta in timp real pe canalele social media fotografii menite a spori invidia in randul colegilor sau prietenilor ramasi acasa.

Singurele momente fara conexiune la Internet: doua zile in care plaja Maho si Sunset Bar & Grill au fost sufocate, efectiv, de turisti veniti cu vase de croaziera. Din fericire, s-au intors pe vas in jurul orelor 15:00-16:00, plaja si barul revenind astfel “sub controlul” adevaratilor pasionati de aviatie (avgeeks). Si inca un detaliu interesant: pe placa de surf aflata in fata barului, angajatii acestuia trec in fiecare dimineata, cu creta, cele mai importante zboruri ale zilei si orele la care aterizeaza. Pentru restul am folosit cu incredere aplicatia FlightBoard, care ofera atat orele de decolare pe numeroase aeroporturi, cat si orele de aterizare. Si pentru ca tot aminteam de Princess Juliana, in acest an aeroportul aniverseaza70 years of spectacular landings“.

alt

Daca ar fi sa sintetizez experienta St. Maarten in cifre, lucrurile arata cam asa: 5 zile, 17.300 km parcursi in zbor pe ruta Bucuresti-Paris-St. Maarten si retur cu A340-300 Air France, 22,5 ore petrecute in avioane (zborul CDG-SXM dureaza 8,5 ore) plus escalele din Paris, respectiv 7.8 GB de poze si filme. De altfel, nu mica le-a fost mirarea unora dintre noii mei amici sa afle ca am zburat din Bucuresti la St. Maarten pentru a sta doar 4 zile acolo (plus una pe drum). “You’re brave, dude!”, mi-a spus unul dintre ei, in timp ce altul m-a intrebat: “Are you kidding me?” Pentru unii, nebunie curata. Pentru mine insa, o experienta emblematica. Trebuie sa o incercati, macar o data in viata!

alt

Cu prima ocazie pe care o aveti, duceti-va la St. Maarten! De precizat ca sezonul incepe la sfarsitul lui noiembrie si dureaza pana la sfarsitul lui martie, deci preturile vor fi mai mari. Indiferent cate clipuri ati vedea pe YouTube cu aterizari si decolari la SXM, indiferent cate fotografii ati privi, nimic nu se compara cu “the real thing”. Senzatiile oferite de jet blast, de approach-urile low – cel mai jos am filmat un MD-83 Insel Air – si decolarile peste Maho Beach sau mirosul de kerosen nu pot fi redate in cuvinte. Desi in ultimele 3 luni am avut norocul sa bifez cateva experiente interesante (zboruri cu 787 Dreamliner si A350-900 MSN2, respectiv flydubai Business Class si doua nopti petrecute la Burj Al Arab), St. Maarten ramane intr-o liga aparte. Teodor Stefan

Nu uitati: aveti grija ce va doriti pentru ca s-ar putea sa se intample!

Mai multe fotografii, pe pagina Aeronews de Facebook.
ON-BOARD / Cu A340-300 Air France la St. Maarten (video).
VIDEO / Aterizarea la SXM vazuta din cockpit-ul unui 747-400 KLM.

alt

alt

alt

alt

alt

alt

alt

alt

alt

alt

alt

alt

alt

alt

alt

Spread the news on ...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestShare on LinkedInEmail this to someone