VIDEO / Salvatorii de pe Everest: interviu cu pilotii de elicopter din Himalaya

Share
| Scris de: Teodor Stefan | 18-04-2017

Pe 11 aprilie, o noua serie interesanta a debutat pe Discovery Channel. In “Salvatorii de pe Everest” – 6 episoade a câte 60 de minute difuzate in fiecare marti la 22:00 – urmarim o echipa de elita a Everest-ului alcatuita din piloti de diverse naţionalităti, experti în operatiuni de cautare si salvare cu elicopterul. Aeronews.ro va prezinta prima parte a unui interviu cu doi dintre ei, Jason Laing si Lorenz Nufer, piloti pe Airbus H125 (AS350 B3).

VIDEO / Record mondial: aterizarea unui elicopter AS350 B3 pe Everest.

La un an după cutremurul care a secerat mii de vieţi şi a fost urmat de o avalanşă care a ucis alţi 22 de oameni pe Everest, alpiniştii s-au întors pe cel mai înalt munte din lume. Iar temerarii piloţi de elicopter care au salvat atâtea vieţi şi au rămas aici, ca să reconstruiască tot ce fusese distrus, continuă să salveze oameni. În fiecare an, sute de alpinişti şi şerpaşi încearcă să cucerească Everestul, dar, în medie, pentru fiecare 10 oameni care ajung pe vârf, unul va muri pe traseu. Iar când totul merge prost, mai rămâne o singură şansă de supravieţuire. Soarta alpiniştilor stă în mâinile unui grup de elită, alcătuit din piloţi de mare altitudine. Ei riscă totul pentru a salva vieţile celor care au sfidat moartea în încercarea de a ajunge pe “Acoperişul Lumii”.

Aceşti piloţi, “Salvatorii de pe Everest”, sunt puşi la grea încercare zi de zi, căci intră într-o cursă contra cronometru pentru a-i salva pe cei care rămân blocaţi, răniţi sau suferă din cauza unor probleme provocate de altitudine, care le-ar putea fi fatale. Pentru a-şi face meseria, piloţii de elicoptere se luptă permanent cu condiţii meteo schimbătoare şi cu altitudini mari, însufleţiţi de ideea de a salva oamenii şi a-i aduce la loc sigur, dar în acelaşi timp dornici să nu provoace noi incidente, dacă ceva nu decurge bine în timpul unei operaţiuni de salvare.

În “Salvatorii de pe Everest”, o serie de 6 episoade a câte 60 de minute, Discovery Channel ne prezinta o echipă alcătuită din piloţi de diverse naţionalităţi, experţi în operaţiuni de căutare şi salvare cu elicopterul, care îşi asumă zilnic misiunea de a-i salva pe cei răniţi sau bolnavi, pe cel mai periculos lanţ muntos al globului. Seria ne oferă acces în exclusivitate şi în detaliu pentru a-i urmări pe aceşti piloţi neînfricaţi alături de echipele medicale care răspund unui număr copleşitor de urgenţe. Echipa de producţie, ajunsă în locaţie la exact un an după cutremurul care a făcut ravagii în regiune, în aprilie 2015, urmăreşte activitatea echipelor de salvare după redeschiderea sezonului de ascensiune pe Everest, surprinzând imagini în premieră absolută.

Prima parte a interviului cu Jason Laing si Lorenz Nufer. Nu uitati sa-i urmariti in actiune in fiecare marti, de la ora 22:00, pe Discovery Channel! A doua parte a interviului: marti dimineata, 25 aprilie, pe Aeronews.ro

Care e cel mai mare pericol cu care v-aţi confruntat în timpul unei operaţiuni de salvare?

Jason: Altitudinea extremă la care lucrăm. Suntem la limita maximă la care încă funcţionează aparatele de zbor. Ăsta e unul dintre cele mai mari riscuri. Şi ar mai fi şi vremea, după părerea mea.

Lorenz: Pe lângă vreme şi altitudine, aş adăuga şi oamenii, uneori. Fiindcă în Nepal zbori în tot felul de locuri izolate, unde oamenii nu ştiu câteodată nimic despre elicoptere. Dacă te afli într-o asemenea zonă, poate fi chiar periculos: oamenii riscă să intre în elicea din coada elicopterului tău sau pot să se năpustească spre elicopter. Uneori, e dificil să comunici cu ei. Aş spune că ăsta e un pericol specific ţării în care lucrăm, în anumite împrejurări.

V-aţi dorit din copilărie să deveniţi piloţi? Ce anume v-a determinat să vă alegeţi această profesie?

Jason: Când eram mic am avut primul contact cu industria elicopterelor, prin anii 1970. Am avut contact cu acest domeniu încă de tânăr. Şi am călătorit mult. Am mers în străinătate, am navigat în Caraibe şi am ajuns în Statele Unite. Pe urmă am simţit că nevoia să fac altceva şi m-am apucat de zbor. Deci, într-un fel sau altul, am avut mereu de-a face cu această branşă, încă de tânăr. Şi cumva am ştiut de la bun început că mi-aş dori la un moment dat să-mi iau brevetul de pilot de elicopter – doar că a durat câţiva ani până mi s-a oferit şansa să fac asta şi până a apărut în viaţa mea momentul potrivit, în care să mă pot apuca de profesia asta.

Lorenz: Într-un fel, am avut şi eu aceleaşi idei şi aceeaşi experienţă ca Jason, mai ales în Elveţia, care e una dintre ţările cu cele mai multe elicoptere din lume. E o ţară mică, dar în care zboară foarte multe elicoptere. Avem o companie celebră – o companie elveţiană care face operaţiuni de salvare din elicopter, se numeşte REGA. Vezi astfel de elicoptere peste tot. Aşa încât şi eu am avut contact cu elicopterele de la o vârstă fragedă şi visam de când eram mic să zbor cu o asemenea maşinărie. Dar, după cum zicea şi Jason, a durat o vreme până când a apărut în viaţa mea momentul potrivit pentru aşa ceva. Am reuşit de-abia la vârsta de 27 de ani.

De ce ati ales ca loc de muncă Munţii Himalaya? De ce zburaţi acolo?

Jason: Eu am avut norocul să petrec trei sezoane de heli-ski în Kashmir, pe cele mai mari înălţimi din India, la cea mai mare altitudine la care lucrasem până atunci. Şi am mulţi prieteni care sunt ghizi montani pe Everest. Ştiu că Sir Edmund Hilary, care era neo-zeelandez, a fost primul om care a cucerit acest munte. Şi, în sinea mea, îmi doream să merg şi eu în Himalaya. Voiam să văd Everestul. Dar sincer, nici în cele mai măreţe visuri ale mele nu credeam că voi ajunge să lucrez în cel mai înalt punct de pe glob, deci chiar pe Everest. Este o încununare a drumului pe care l-am străbătut până aici, ţinând cont cum a început totul.

Lorenz: Şi eu am avut câteva motive să ajung în Nepal. Unul a apărut cu mult timp în urmă, când un unchi mai îndepărtat al meu, alpinist, a urcat pe Dhaulagiri în anii 1970. Ne-a arătat fotografii, când eram eu copil, şi am rămas fascinat de munţii aceia înalţi şi de ascensiunea la asemenea înălţimi, deci cred că de-acolo am primit primul meu imbold. Apoi, în 2010, am văzut un documentar despre piloţii elveţieni de elicopter care lucrau în Nepal, într-un sistem de operaţiuni de salvare. A fost un documentar transmis de un post TV din Elveţia. L-am văzut şi m-am gândit că ar fi grozav să pot zbura şi eu cândva în Nepal. În sfârşit, am mulţi prieteni care sunt ghizi montani pe Everest, deja. Le-am tot ascultat poveştile şi eram fascinat de tot ce se întâmplă acolo – de munte, de oameni, de cultura locului… Aşa se explică totul.

Care e cel mai important lucru când lucrezi ca pilot-salvator? Care sunt trăsăturile esenţiale pentru această meserie?

Jason: Cred că trebuie să poţi rămâne foarte calm şi lucid, chiar şi în condiţii de presiune extremă. Eu mă cunosc bine… Apar situaţii de presiune uriaşă, în care devii foarte stresat, dar trebuie să faci un pas înapoi şi să calculezi riscurile. Uneori, zburăm şi peste Antarctica. Suntem învăţaţi să ne oprim şi să facem o pauză de cinci minute. Asta înseamnă că, atunci când creşte tensiunea momentului, stai puţin pe loc, numeri până la cinci şi abia pe urmă evaluezi situaţia. De fapt, ce vreau să spun este că e foarte important ca în aceste situaţii de risc uriaş să poţi vedea lucrurile clar, oricât de mare ar fi presiunea. Ştii când ai această trăsătură. Şi eu, şi Lorenz, şi Brian ştim că putem face asta, chiar şi în condiţii de presiune extremă. Sau, cel puţin, asta e părerea mea…

Lorenz: Sunt de acord cu ce a spus Jason. Trebuie să te cunoşti şi să-ţi cunoşti limitele, ca om. Orice pilot profesionist trebuie să ştie limitele maşinăriei cu care zboară. Însă aici trebuie categoric să-ţi cunoşti foarte bine şi propriile limite. Şi să fii sincer cu tine însuţi când crezi că te aproprii de acele limite.

Jason: Da, sunt de acord.

E mai uşor să salvezi oameni care au obişnuinţa ascensiunilor montane, care sunt deja bine instruiţi şi se pricep la asta? Sau nu contează – şi toţi devin nişte simpli începători, când ajung în situaţia de a fi salvaţi?

Jason: Cei care urcă de mult timp pe munte sunt obişnuiţi cu situaţii în care apar elicoptere şi operaţiuni de salvare. Mulţi alpinişti lucrează ei înşişi în astfel de organizaţii de salvatori, iar când faci aşa ceva ai parte de instructaje detaliate legate de elicoptere. Oamenii ăştia ştiu cum să recupereze alţi oameni, au experienţă în domeniu – şi asta ne simplifică misiunea. Pot să aleagă o zonă mai bună pentru salvare – sau măcar o zonă puţintel mai bună. Dar există şi alpinişti din anumite ţări care nu au avut contact cu astfel de situaţii şi acolo factorul de risc creşte… Deci, ca să răspund la întrebare, da, ne putem face mai uşor meseria când avem de-a face cu oameni cu mai multă experienţă.

Cu ce probleme v-aţi confruntat, ca piloţi, în timp ce lucraţi la acest program TV?

Jason: Pentru mine a fost mai greu să încetinesc ritmul şi să dau explicaţii, fiindcă încerc cât pot să transmit publicului cât mai exact situaţia în care mă aflu. De la bun început, le-am spus celor implicaţi că nu vreau să mai fiu întrerupt, când începe să crească tensiunea momentului. Iar ei mi-au spus că am tot dreptul să refuz să fac asta. Uneori, îmi era foarte greu să încep să vorbesc cu camera de filmat şi să explic situaţia în care mă aflam, când în mintea mea se petreceau o groază de chestii şi apăreau o mulţime de variabile. Pe urmă însă, am început să-mi fac ordine în gânduri şi să stabilesc toate lucrurile de care am nevoie ca să duc la bun sfârşit o operaţiune de salvare sau de recuperare. M-am luptat cu aceste obstacole, a fost nevoie să muncesc mult ca să reuşesc efectiv să încetinesc ritmul şi să-mi pot transmite explicit punctul de vedere.

Lorenz: Sunt absolut de acord cu Jason aici. Şi pot să mai adaug că aşa mi-am dat seama că, de obicei, când zbori nu eşti observat. Dar când mai multe camere filmează tot ce faci tu şi uneori chiar şi ce vorbeşti cu alţi oameni – sau cu tine însuţi – ajungi să înţelegi: “Da, anumite lucruri sunt absolut normale într-o comunitate de piloţi de elicopter, dar probabil că n-ar fi la fel de normal dacă un om obişnuit, din afară, ar vedea aşa ceva la televizor.” Deci îţi dai seama că trebuie să ţii cont de asta.

Cum faceţi faţă emoţiilor în situaţii extreme?

Jason: Uneori e dificil. Încerc să nu mă gândesc la altceva şi să mă concentrez pe ceea ce trebuie să fac în momentul respectiv. Trebuie să dau deoparte orice altceva, fiindcă ştiu cât de serioasă e treaba pe care o fac. Trebuie să mă concentrez şi atunci, după cum le spun tuturor, simt că eu sunt doar o verigă dintr-un lanţ, iar în jurul meu se întâmplă multe alte lucruri. Chiar şi după ce am salvat o persoană, mai sunt multe de făcut până când ajungem să o ducem la loc sigur. Uneori e greu să faci faţă emoţiilor – în special fricii. Am cunoscut oameni care au murit pe munte… E foarte greu, dar trebuie să faci faţă şi să mergi mai departe.

Lorenz: Uneori e foarte greu şi atunci încerc, pe cât posibil, să fac faţă emoţiilor după misiune. Fiindcă, aşa cum a spus şi Jason, în timpul misiunii trebuie să te concentrezi pe ceea ce ai de făcut: să pilotezi elicopterul şi să te bizui pe celelalte verigi din lanţ. Dar după ce ai încheiat misiunea, simţi uneori că emoţiile devin copleşitoare… Iar dacă ţi se întâmplă aşa ceva în timpul unei misiuni, dacă poţi, e mai bine să te gândeşti că altcineva face asta. Fiindcă tu trebuie să pilotezi un elicopter şi deci trebuie să te poţi concentra pe ce ai de făcut în momentul acela.

Mai jos, cateva cuvinte despre pilotii care apar in noua serie Discovery Channel.

Nume: Comandantul Siddartha Gurung
Funcţia: Director al companiei Simrik Air (Pilot-şef şi Director de Operaţiuni)
Vârsta: 41 de ani
Naţionalitatea: Nepalez

Pilotul-şef Siddartha are 18 ani de experienţă de zbor în zona muntoasă din Nepal, cunoscând Munţii Himalaya ca nimeni altul. De fapt, este recunoscut ca unul dintre cei mai experimentaţi piloţi din Nepal. A fost înrolat în armata nepaleză şi şi-a luat prima licenţă de pilot de elicopter la 18 ani. Este căsătorit şi are doi copii.

În 2012, cel mai bun prieten al lui Siddartha, un pilot experimentat şi respectat pe nume Sabin Basnet, şi-a pierdut în mod tragic viaţa, în timp ce încerca o operaţie de salvare pe Vârful Ama Dablam din Himalaya. Doi oameni au murit atunci – Sabin şi inginerul lui, Puma – deşi dubla tragedie ar fi putut fi evitată. De atunci, Siddartha a făcut eforturi neobosite ca să îmbunătăţească pregătirea şi condiţiile de lucru ale piloţilor şi experţilor în domeniu din echipă.

 Nume: Jason Laing
Profesia: Pilot de mare altitudine
Vârsta: 48 de ani
Naţionalitatea: Neozeelandez

Jason a primit titlul de“Pilotul Anului 2016” din partea Asociaţiei Internaţionale a Piloţilor de Elicopter, pentru eforturile lui de recuperare şi salvare de după alunecările de gheţuri din 2014, din Nepal, dar şi după tragicul cutremur care în 2015 a lovit această ţară. Jason nu se consideră însă un erou pentru ce a făcut atunci, căci spune că şi-a făcut doar meseria.

Crescut pe Insula de Sud a Noii Zeelande, Jason a renunţat la şcoală când avea 14 ani. După ce a învăţat să zboare în Alpii Sudici din Noua Zeelandă, devenind un pilot foarte bun, a lucrat în diverse locuri, cum ar fi Australia, nordul Indiei (Caşmir), Nepal şi Antarctica. A lucrat şi pe iahturi de curse, în Caraibe. Palmaresul lui personal mai include“Premiul pentru Spirit Aventuros Kumar Khahga Bickram”, acordat de Asociaţia Montaniarzilor din Nepal, şi Premiul pentru Excelenţă în Pilotaj, acordat de Federaţia Aeronautică Internaţională (FAI). Jason locuieşte în Queenstown, Noua Zeelandă, cu logodnica lui, Robyn, şi fetiţa lor în vârstă de un an, Tara.

Nume: Lorenz Nufer
Profesia: Pilot
Vârsta: 42 de ani
Nationalitatea: Elveţian

Lorenz lucrează ca pilot de 16 ani, timp în care a acumulat peste 2000 de ore de zbor, însă acesta este primul lui sezon ca pilot pe Everest. Încă de tânăr şi-a dorit să facă această meserie. E căsătorit şi are doi copii mici, dar familia lui a rămas în Elveţia în perioada cât a lucrat el în Nepal, pe durata sezonului de ascensiune. Lorenz lucrează ca pilot şi instructor de zbor în Elveţia, fiind în plus şi examinator pentru Biroul Federal de Aviaţie Civilă din Elveţia. E pasionat de meseria lui şi de mai mulţi ani îşi dorea să lucreze în Himalaya. Are studii de psihologie şi lucrează pe post de consultant de afaceri şi coach în dezvoltare organizaţională şi leadership.

Nume: Surendra Paudel
Profesia:  Pilot de mare altitudine
Vârsta: 35 de ani
Naţionalitatea: Nepalez

Surendra a fost pilot în armata nepaleză timp de mai bine de opt ani, apoi s-a alăturat companiei Simrik Air în 2011. Este al doilea om din ierarhia compaiei, după Siddartha, şi s-a calificat ca pilot de cursă lungă pentru transport de persoane cu ajutorul troliului cu cablu. A salvat numeroşi localnici şi turişti, din toată regiunea Munţilor Himalaya.

Nume: Ryan Skorecki
Profesia: Pilot
Vârsta: 42 de ani
Naţionalitatea: American

Pentru Ryan, acesta e primul sezon în care lucrează pe Everest şi totodată împlinirea unui vis de-o viaţă. Născut în Atlanta, în Georgia, el a stat opt ani în Colorado, apoi s-a mutat în Alaska, unde locuieşte de 16 ani. Înainte să fie pilot de salvare pe Everest, a zburat pentru diverse misiuni ştiinţifice ale SUA în Antarctica şi a lucrat în Alaska în sezonul de heli-schi, apoi ca pompier. Acum alternează perioadele în care lucrează în Antarctica şi Nepal. A început să piloteze elicoptere în 2004 şi a acumulat deja peste 6000 de ore de zbor.

Nume: Ananda Andy’ Thapa
Profesia: Pilot de mare altitudine
Vârsta: 30 de ani
Naţionalitatea: Nepalez

Andy a intrat în armată la 18 ani. A obţinut gradul de maior şi de opt ani pilotează elicoptere. A crescut într-o comunitate rurală izolată, însă visa să fie pilot de elicoptere, aşa că s-a luptat să obţină rezultate bune la şcoală, ca să poată deveni cadet în armată. Lucrează ca pilot comercial pentru Simrik Air din 2012, iar de curând s-a calificat ca pilot de cursă lungă pentru transport de marfă.

Share