Zborul, un vis început la Becker

Share
| Scris de: Teodor Stefan | 27-03-2012

alt


Vedeta Roxana Ciuhulescu nu mai are nevoie de prezentare. Și jurnalistul Roxana Ciuhulescu este cunoscut. Noi detaliem pasiunea Roxanei pentru aviație.

Daca am visat vreodata la ceva, am visat sa zbor. Ca era vorba despre avioane de linie, militare sau elicoptere eu stiam doar una si buna: ca vreau sa zbor! Visam si in somn si cu ochii deschisi la asta si iata ca intr-o buna zi visul mi s-a implinit. Totul a inceput cand aveam 18 ani si un iubit al carui tata era pilot la TAROM. Mi se parea o “aroganta” sa visezi sa devii pilot, asa ca am inceput sa ma gandesc la o cariera de stewardesa. Intr-o seara am indraznit sa-l intreb pe tatal iubitului meu ce ar trebui sa fac in sensul asta. Mi-a taiat-o scurt si in cel mai mojic mod: “Vrei sa devii servitoare in zbor”??? Totul s-a naruit, am crezut ca vad negru in fata ochilor, am plecat atat de zdruncinata si de dezamagita incat pe drum am izbucnit in plans de nervi. Un an de zile am stat si m-am tot gandit la ce mi-a zis el. Intr-un fel avea dreptate. Duritatea vorbelor lui mi-au inchis un drum dar, in acelasi timp, mi-a deschis un altul. Asa am inceput sa vad dincolo de slujba de insotitor de zbor.

Mai intai am intrebat in stanga si-n dreapta cat ar costa un curs de zbor pe avioane usoare. Atat de departe ajunsesem cu informatiile incat eram gata sa plec in Statele Unite pentru asta. Analizand insa treaba si din punct de vedere financiar mi-am dat seama ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din buzunar. Era undeva prin 2000 cand am inceput sa-mi doresc treaba asta… In general, in viata nu te costa nimic sa visezi, dar trebuie sa iti dai seama cat de realizabile sunt lucrurile. Desigur, eu si acum visez sa zbor pe Luna, chiar daca mama se uita crucis la mine cand ma aude si imi verifica temperatura sa vada daca sint ok J. Revenind insa la lucruri mai pamantene….

Asemeni mie, sunt multi cei care-si doresc sa zboare dar si mai putini cei care au reusit. Nu este cel mai dificil lucru din lume insa ai nevoie de 2 lucruri esentiale: bani si dorinta. Prietenele mele cu siguranta m-ar contrazice, mi-ar spune ca trebuie sa ai nevoie si de un dram de nebunie sau curaj. Eu insa cred ca daca ajungi sa-ti doresti asa ceva inseamna ca esti cel apt putin din punct de vedere psihologic. Apoi lucrurile decurg mai usor.

Intr-o zi de toamna completam formularele pentru scoala de aviatie militara… din Sydney, Australia. Cum am ajuns acolo nici eu nu mai tin minte exact insa stateam si ma gandeam ca ceva imi lipsea de la “mansarda”. Mama era innebunita de spaima, nu mai dormea noptile de grija mea, imi spunea ca mi-o caut cu lumanarea. Scurtand povestea, spre bucuria dusmanilor mei n-am reusit acolo, din diferite motive. Cum la mine speranta moare ultima, uite ca tot am ajuns sa zbor! Daca avioanele militare din capul meu si-au luat zborul cu alti piloti, ei bine intr-o buna zi m-am trezit ca sint la mansa unui… elicopter.

“Jucaria” care mi-a trezit interesul se numea Robinson 22 si apartinea scolii Becker Aviation. Cu aceasta ocazie am convins inca un prieten sa urmeze cursul scolii iar impreuna cu alti 3 oameni s-a format o grupa de 5 viitori piloti. Robinson 22 este un elicopter mic, ca o libelula, de doar 2 locuri ce atinge o viteza maxima de 189 km/h si zboara la o altitudine de cel mult 4662 m. Cu el am zburat cel putin 45 de ore, atat cat aveai nevoie pentru a lua licenta PPL (privat pilot license). Pe langa cele 45 de ore de zbor trebuia sa faci si 150 de ore de teorie (meteorologie, navigatie, comunicatii, principii de zbor, cunoasterea elicopterului, proceduri operationale si comunicare cu turnul de control, performante umane, legislatie & reglementari).

Cum au evoluat lucrurile? Reveniti miercurea viitoare (4 aprilie) pe Aeronews.ro pentru a afla surpriza de care a avut parte Roxana!

{yoogallery src=[/images/stories/martie2012/28/galerie2/]} 


Share